O partidă reconstruită din memorie
Anecdotă consemnată · China · secolele II–III
Wang Can (王粲) privea doi oameni jucând Go.
La un moment dat, tabla a fost deranjată, iar poziția pietrelor s-a pierdut.
Pentru cei care jucau, partida părea compromisă.
Wang Can s-a apropiat și a refăcut poziția din memorie.
Jucătorii nu l-au crezut.
Pentru a-l pune la încercare, au acoperit tabla originală și i-au cerut să reconstruiască din nou poziția pe o altă tablă.
Când cele două table au fost comparate, nicio piatră nu era așezată greșit.
Cine a fost Wang Can
Wang Can (177–217), cunoscut și sub numele de curtoazie Zhongxuan (仲宣), a trăit în ultimii ani ai dinastiei Han de Est și a fost unul dintre Cei Șapte Învățați din Jian’an, grup de poeți și cărturari care avea să ocupe un loc important în istoria literaturii chineze.
Povestea tablei de Go nu apare însă într-o colecție târzie de legende.
Este consemnată în biografia lui Wang Can din Sanguozhi (Însemnările celor Trei Regate), opera istoricului Chen Shou, redactată în secolul al III-lea.
Și nu este singura poveste despre memoria lui.
Același pasaj relatează că, după ce Wang Can a citit o inscripție aflată pe marginea unui drum, cineva l-a provocat să o recite cu spatele la monument. Ar fi reprodus textul fără să greșească niciun caracter.
Imediat după acest episod, cronica introduce întâmplarea cu tabla de Go.
O memorie extraordinară?
Privită de astăzi, performanța pare aproape imposibilă: să privești o poziție complexă de Go și apoi să așezi fiecare piatră exact în locul în care se afla.
Dar există aici o nuanță interesantă.
Un jucător experimentat nu privește neapărat o poziție ca pe sute de pietre independente. El vede grupuri, forme, secvențe și relații între pietre. Poziția are o structură.
China Weiqi Association observă tocmai acest lucru atunci când discută episodul: pentru un jucător suficient de puternic, reconstruirea unei partide este mult mai puțin misterioasă decât ar părea pentru cineva care nu cunoaște jocul. În schimb, episodul inscripției recitate după o singură lectură rămâne o demonstrație mult mai directă a memoriei excepționale atribuite lui Wang Can.
Asta nu face povestea mai puțin remarcabilă.
O face poate mai interesantă.
Dincolo de poveste
Go-ul nu este doar un joc în care pietrele ocupă intersecții.
Pe măsură ce înveți să joci, începi să vezi altceva: forme, legături, direcții, teritorii posibile, grupuri aflate în pericol și urmele mutărilor care au construit poziția.
O tablă care pentru cineva poate părea o mulțime de pietre albe și negre devine, pentru un jucător, o poveste cu o anumită logică.
Poate că Wang Can avea într-adevăr o memorie ieșită din comun.
Dar vechea anecdotă păstrează și o intuiție pe care jucătorii de Go o pot recunoaște:
uneori nu ne amintim fiecare piatră separat. Ne amintim povestea pe care pietrele au construit-o împreună.
Ilustrație inspirată de anecdota despre Wang Can și reconstruirea din memorie a unei poziții de Go.
Surse
Chen Shou – Sanguozhi (Records of the Three Kingdoms), Book of Wei, vol. 21, Biography of Wang Can.
Yiwen Leiju – vol. 74, secțiunea dedicată jocului de Go.
China Weiqi Association – Historical Anecdotes of Chinese Weiqi: Wang Can Reconstructs the Game.
← Povestea precedentă: Wang Zhi și Lanke
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Xie An și vestea de la râul Fei →