O partidă de Go în timp ce un imperiu își aștepta soarta
Anecdotă istorică · China · anul 383
În anul 383, China era împărțită.
În nord, statul Qin Anterior, condus de Fu Jian, își extinsese puterea asupra unei mari părți a teritoriului. În sud se afla dinastia Jin de Est.
Când armatele lui Fu Jian au înaintat spre sud, la curtea Jin vestea a provocat teamă.
În centrul pregătirilor pentru apărare se afla Xie An (謝安), unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai vremii.
Nepotul său, Xie Xuan, care urma să joace un rol decisiv în confruntare, a venit să îi ceară instrucțiuni.
Xie An nu a răspuns printr-o demonstrație de neliniște.
A plecat la vila sa din afara orașului și s-a așezat să joace Go.
Partida pentru vilă
Potrivit biografiei lui Xie An din Jin Shu, Xie An și Xie Xuan au jucat atunci o partidă având drept miză chiar vila.
În mod obișnuit, Xie Xuan era jucătorul mai bun.
În acea zi însă, apăsat de ceea ce urma să se întâmple, nu a reușit să joace la nivelul său obișnuit și a pierdut.
După partidă, Xie An s-a întors la pregătirile militare și a stabilit responsabilitățile comandanților.
A urmat confruntarea de la râul Fei.
Armata Jin a obținut victoria.
Dar povestea jocului de Go nu se termină aici.
Vestea
Mesajul de pe câmpul de luptă a ajuns la Xie An în timp ce acesta juca din nou Go, de această dată cu un oaspete.
A citit scrisoarea.
A pus-o deoparte.
Și a continuat partida fără să arate vreo schimbare.
Oaspetele, curios, l-a întrebat ce se întâmplase.
Xie An i-a răspuns, în esență:
„Cei tineri i-au învins pe dușmani.”
Apoi a continuat să joace.
Abia după terminarea partidei, când s-a retras în interior, calmul exterior s-a fisurat.
Trecând peste prag, bucuria lui ar fi fost atât de mare încât a rupt fără să observe unul dintre dinții sandalelor sale de lemn.
Cronica însăși folosește acest ultim detaliu pentru a sugera că indiferența lui fusese doar aparentă.
Între istorie și poveste
Spre deosebire de Yao sau Wang Zhi, Xie An nu aparține lumii legendare.
A fost o figură istorică a dinastiei Jin de Est, iar bătălia de la râul Fei din anul 383 este un eveniment istoric documentat.
Și episoadele legate de Go apar în surse istorice tradiționale. Biografia sa din Jin Shu relatează atât partida cu Xie Xuan înaintea confruntării, cât și primirea veștii victoriei în timpul unei alte partide. O versiune a celui de-al doilea episod apare și în Shishuo Xinyu.
Asta nu înseamnă că putem reconstrui fiecare gest și fiecare cuvânt exact așa cum s-au petrecut.
Sursele au fost redactate în cadrul unei tradiții istorice și literare în care asemenea episoade puteau servi și pentru a caracteriza o persoană.
În cazul lui Xie An, imaginea care a rămas este aceea a omului capabil să-și păstreze cumpătul atunci când cei din jurul său erau cuprinși de teamă.
Dincolo de poveste
Este tentant să citim episodul ca pe o poveste despre controlul perfect al emoțiilor.
Dar finalul spune altceva.
Xie An nu pare lipsit de teamă sau de bucurie. După ce rămâne singur, emoția devine atât de puternică încât nici măcar nu observă că și-a rupt sandala.
Poate că tocmai această parte face povestea atât de umană.
A rămâne prezent în fața unei situații dificile nu înseamnă neapărat să nu simți.
Uneori înseamnă să poți rămâne suficient de aproape de ceea ce se întâmplă pentru a continua să alegi și să acționezi.
Iar într-o poveste veche de peste șaisprezece secole, tabla de Go devine locul în care această diferență poate fi văzută:
nu absența emoției, ci capacitatea de a nu fi purtat imediat de ea.
Xie An. Portret de Guo Xu (1456–1526), dinastia Ming. Art Museum, The Chinese University of Hong Kong. Public Domain.
Surse
Jin Shu (Cartea Jin), vol. 79 – Biografia lui Xie An.
Liu Yiqing – Shishuo Xinyu, secțiunea Yaliang („Composure / Magnanimity”).
Xu Jin Yangqiu – pasaj păstrat în comentariul lui Liu Xiaobiao la Shishuo Xinyu.
Aceste surse păstrează variante apropiate ale episodului, iar Jin Shu oferă relatarea mai amplă, inclusiv partida pentru vilă și sandala ruptă.
← Povestea precedentă: Wang Can și tabla pierdută
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Guan Yu și partida din timpul operației →