O singură piatră care a schimbat cursul unei partide
Partidă documentată și anecdotă tradițională · Japonia · 1846
În 1846, Kuwahara Shūsaku avea doar 17 ani după calculul occidental al vârstei și era deja unul dintre cei mai promițători tineri jucători ai casei Hon’inbō.
În timpul unei călătorii la Osaka, avea să întâlnească un adversar aflat la celălalt capăt al carierei sale: Inoue Gen’an Inseki, unul dintre cei mai puternici jucători ai epocii, 8 dan și jun-meijin.
Întâlnirea lor avea să producă una dintre cele mai cunoscute mutări din istoria jocului de Go.
Tânărul și maestrul
Diferența dintre cei doi era considerabilă.
Gen’an era un veteran consacrat. Shūsaku era încă 4 dan și nu devenise încă moștenitorul casei Hon’inbō — acest lucru avea să se întâmple abia în 1848.
Cei doi jucaseră deja împreună, iar rezultatele tânărului îl convinseseră pe Gen’an să accepte o partidă în care Shūsaku urma să joace cu negrul, fără pietre de handicap.
Partida s-a desfășurat la Osaka, la reședința lui Tsuji Chūjirō.
La început, experiența lui Gen’an părea să-și spună cuvântul.
Albul construise o poziție favorabilă.
Apoi, la mutarea 127, Shūsaku a jucat în centrul tablei.
Mutarea 127
La prima vedere, mutarea nu pare spectaculoasă.
Nu capturează nimic.
Nu amenință imediat un grup.
Nu este o lovitură tactică violentă.
Este o singură piatră neagră, așezată aproape de centrul gobanului.
Dar mutarea lucrează în mai multe direcții simultan. Ea influențează echilibrul întregii poziții și marchează momentul pentru care partida avea să rămână în istorie.
Negru 127.
Mai târziu avea să fie cunoscută drept:
„Mutarea care a înroșit urechile.”
Medicul dintre spectatori
Tradiția spune că printre oamenii care urmăreau partida se afla și un medic.
Cei din jur considerau că Gen’an conducea jocul.
Medicul însă ar fi observat ceva ce ceilalți nu văzuseră pe tablă.
După mutarea lui Shūsaku, urechile lui Gen’an se înroșiseră.
Pentru medic, reacția fiziologică trăda tulburarea adversarului.
Așa că ar fi spus că, indiferent de ceea ce credeau ceilalți spectatori, Shūsaku trebuia să fi jucat o mutare extraordinară și că situația partidei se schimbase.
Această explicație a numelui este transmisă și astăzi de Nihon Ki-in.
Dincolo de poveste
Aici avem o distincție importantă.
Partida este reală.
Kifu-ul s-a păstrat.
Mutarea 127 poate fi pusă astăzi exact pe aceeași intersecție.
Victoria lui Shūsaku este documentată.
Povestea medicului și a urechilor înroșite aparține însă tradiției construite în jurul partidei. Nihon Ki-in o prezintă explicit ca pe o relatare transmisă — nu avem motiv să transformăm detaliul anecdotic într-o observație documentară făcută pe loc.
Ceea ce știm este că această partidă a contribuit decisiv la reputația tânărului Shūsaku. Nihon Ki-in o descrie drept confruntarea care i-a făcut numele cunoscut pe scară largă.
O piatră și un om
Poate tocmai de aceea povestea a rezistat.
Nu vorbește numai despre o mutare bună.
Vorbește despre momentul în care ceva se schimbă pe tablă înainte ca toată lumea să poată explica exact ce s-a întâmplat.
Un jucător vede poziția.
Spectatorii văd pietrele.
Iar medicul, spune povestea, privește omul.
Uneori o mutare nu schimbă doar tabla.
Se vede și în cel care stă în fața ei.
Poziția din partida Hon’inbō Shūsaku – Inoue Gen’an Inseki, 1846, cu celebra mutare 127 evidențiată.
Surse
Nihon Ki-in – History of Go, secțiunea despre Hon’inbō Shūsaku și „Ear-Reddening Move”.
Nihon Ki-in – Go Hall of Fame: Hon’inbō Shūsaku.
Nihon Ki-in – Terayama Rei, Exploration of Classical Go: Hon’inbō Shūsaku, secțiunea „Ear-Reddening Move”.
← Povestea precedentă: Jōwa și Akaboshi – partida „vărsării de sânge”
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Partida bombei atomice →