O partidă înaintea unei nopți care a schimbat Japonia
Tradiție istorică și legendă · Japonia · 1582
În seara de 1 iunie 1582, Oda Nobunaga se afla la templul Honnō-ji din Kyoto.
Era unul dintre cei mai puternici oameni ai Japoniei. După ani de războaie, alianțe și cuceriri, ajunsese foarte aproape de unificarea țării.
Potrivit tradiției păstrate în lumea jocului de Go, în acea seară Nobunaga a asistat la o partidă între doi dintre cei mai puternici jucători ai vremii: Nikkai, cunoscut mai târziu drept Hon’inbō Sansa, și Kashio Rigen.
În timpul partidei ar fi apărut o poziție extraordinar de rară.
Trei ko-uri simultan.
Un triplu ko.
O partidă fără sfârșit
În Go, un ko poate produce repetarea unei poziții și este controlat de reguli speciale.
Dar atunci când trei asemenea lupte interacționează, poate apărea un ciclu în care poziția se repetă fără ca partida să poată continua în mod obișnuit.
Tradiția spune că exact o asemenea situație s-a produs în fața lui Nobunaga.
Partida nu a mai putut fi decisă.
Jucătorii au plecat.
Iar câteva ore mai târziu, înainte de răsărit, trupele lui Akechi Mitsuhide, unul dintre generalii lui Nobunaga, au înconjurat Honnō-ji.
Nobunaga a murit în atac.
Era 2 iunie 1582.
Un eveniment care avea să rămână în istoria Japoniei drept Incidentul de la Honnō-ji.
Iar partida din seara precedentă avea să capete un alt sens.
Un semn rău pe tabla de Go
Privit după moartea lui Nobunaga, triplu ko a devenit un semn prevestitor.
Trei conflicte care nu se pot încheia.
O partidă care nu își poate găsi rezultatul.
Și, câteva ore mai târziu, prăbușirea violentă a lumii celui care o privise.
În tradiția japoneză a jocului de Go, triplu ko avea să rămână astfel asociat cu ghinionul și presimțirea unui eveniment nefast. Nihon Ki-in consemnează explicit această tradiție.
Povestea este aproape prea perfectă.
Și tocmai aici începe problema.
Ce ne spune kifu-ul
Există un kifu atribuit partidei jucate în prezența lui Nobunaga.
National Diet Library îl prezintă chiar în colecția sa dedicată istoriei jocului de Go.
Dar când poziția este examinată apare un detaliu esențial:
kifu-ul nu pare să conducă la triplu ko.
Au fost propuse mai multe explicații.
Poate că înregistrarea este incompletă.
Poate că triplu ko a apărut într-o altă partidă jucată în aceeași seară.
Poate că kifu-ul atribuit evenimentului nu este autentic.
Sau poate că întreaga asociere dintre triplu ko și ultima noapte a lui Nobunaga s-a construit mai târziu.
National Diet Library prezintă explicit aceste incertitudini, iar Nihon Ki-in precizează că relatarea despre triplu ko este transmisă din perioada Edo și că interpretarea potrivit căreia ea nu reprezintă faptul istoric este astăzi una importantă.
Între istorie și legendă
Aici avem, poate mai clar decât în oricare dintre poveștile de până acum, două straturi suprapuse.
Incidentul de la Honnō-ji este istorie.
Oda Nobunaga a murit acolo în 1582, după rebeliunea lui Akechi Mitsuhide.
Nikkai — viitorul Hon’inbō Sansa — este, de asemenea, o figură istorică majoră a jocului de Go. Nihon Ki-in păstrează tradiția potrivit căreia el a jucat în ajunul incidentului în fața lui Nobunaga.
Dar triplu ko este partea pe care nu o putem confirma.
Iar tocmai această incertitudine transformă episodul într-o poveste atât de potrivită pentru colecția noastră.
Nu știm dacă triplu ko a apărut vreodată pe tabla de la Honnō-ji.
Știm însă că generațiile următoare au dorit să își amintească noaptea astfel.
Dincolo de legendă
Oamenii au privit întotdeauna înapoi către momentele care au schimbat lumea și au căutat semne.
Ceva care fusese acolo înainte.
Un gest.
Un vis.
O coincidență.
Sau o poziție neobișnuită pe o tablă de Go.
Probabil că triplu ko nu a prezis nimic.
Dar după Honnō-ji, o partidă fără rezultat și trei conflicte imposibil de încheiat puteau părea imaginea perfectă a unei lumi aflate pe punctul de a se rupe.
Poate că acesta este unul dintre modurile în care se nasc legendele.
Nu inventând neapărat trecutul din nimic, ci așezând peste el o imagine atât de puternică încât generațiile următoare nu mai vor să o uite.
Partida s-a terminat sau poate nici nu a existat așa cum o povestim.
Povestea, însă, continuă de peste patru secole.
Oda Nobunaga la Honnō-ji. Tsukioka Yoshitoshi, 1878, din seria „A Mirror of Famous Generals of Japan”. Los Angeles County Museum of Art. Public Domain.
Surse
National Diet Library, Japan – Japanese Go: A Board Game of White and Black Stones, Chapter 3: Learning Go.
Nihon Ki-in – History of Go, secțiunea despre Hon’inbō Sansa.
Hayashi Genbi – Rankadō Kiwa (Rankadokiwa), relatarea tradițională despre partida de la Honnō-ji.
Hayashi Genbi – Gokyō Renju, consemnarea partidei atribuite lui Hon’inbō Sansa și Kashio Rigen.
← Povestea precedentă: Kanren și femeia misterioasă
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Jōwa și Akaboshi – partida „vărsării de sânge” →