Când un „Sfânt al Go-ului” întâlnește un adversar necunoscut
Povestire tradițională · Japonia · perioada Heian
Kanren (寛蓮) era considerat unul dintre cei mai puternici jucători de Go ai Japoniei.
Călugăr și jucător la curtea imperială, reputația sa avea să supraviețuiască secolelor. Tradiția îl va numi chiar Gosei — „Sfânt al Go-ului”.
Dar una dintre poveștile păstrate despre el nu vorbește despre o mare victorie.
Vorbește despre o partidă din care Kanren a fugit.
Invitația
Într-o zi, Kanren se îndrepta de la palatul imperial către Ninnaji, reședința împăratului retras Uda.
Pe drum, o tânără l-a oprit și l-a condus la o reședință unde o femeie necunoscută dorea să joace Go împotriva lui.
Kanren a acceptat.
Era, până la urmă, omul pe care generațiile următoare aveau să-l amintească drept unul dintre marii maeștri ai jocului.
Partida a început.
Dar, pe măsură ce pietrele au ocupat tabla, ceva neobișnuit s-a întâmplat.
Poziția lui Kanren s-a deteriorat.
Grup după grup, pietrele sale ajungeau în pericol, până când partida părea să se îndrepte către o înfrângere devastatoare.
În fața lui se afla o jucătoare pe care nu o cunoștea.
Și pe care nu reușea să o înțeleagă.
Kanren s-a ridicat.
Și a fugit.
Cine fusese femeia?
Ajuns la Ninnaji, Kanren i-a povestit împăratului Uda ceea ce se întâmplase.
Povestea era suficient de stranie încât, în ziua următoare, împăratul a trimis oameni să cerceteze locul.
La reședință nu au găsit însă femeia cu care jucase Kanren.
Acolo se afla doar o călugăriță în vârstă.
Aceasta le-a spus că femeia venise temporar în acel loc din motive legate de katatagae, obiceiul de a evita temporar o direcție considerată nefavorabilă.
Cine fusese?
De unde venise?
Și cum reușise să îl domine atât de categoric pe unul dintre cei mai cunoscuți jucători ai epocii?
Nimeni nu a putut spune.
În jurul întâmplării a început să circule o explicație mai tulburătoare:
poate că adversara lui Kanren nu fusese o ființă obișnuită.
Kanren, primul „Gosei”
Dincolo de poveste, Kanren este un personaj istoric.
National Diet Library indică anul 904 drept prima sa apariție documentară cunoscută. Seikyūki consemnează că împăratul Daigo i-a chemat pe Kanren și Kiyotsura pentru a juca Go la palat. Kanren a câștigat și a fost răsplătit cu țesături chinezești și alte daruri.
Tradiția ulterioară îl va asocia cu termenul Gosei (碁聖), „Sfânt al Go-ului”. National Diet Library arată că vechile comentarii la Povestea lui Genji identificau cu Kanren figura desemnată acolo drept Gosei Daitoko.
Povestea femeii misterioase apare însă mult mai târziu, în Konjaku Monogatari-shū, vasta colecție de povestiri alcătuită probabil la începutul secolului al XII-lea.
Suntem, așadar, în fața unui personaj istoric în jurul căruia tradiția a construit o poveste supranaturală.
O poveste care a călătorit
Există însă încă un strat.
Povestea lui Kanren seamănă izbitor cu cea pe care tocmai am întâlnit-o în China, despre Wang Jixin.
National Diet Library atrage explicit atenția asupra acestei legături. Povestea chineză a lui Wang Jixin era cunoscută în Japonia încă din perioada lui Kanren, iar episodul din Konjaku Monogatari-shū pare să fi fost influențat de această tradiție.
Detaliile s-au schimbat.
Munții Chinei au devenit Japonia perioadei Heian.
Cele două femei care joacă în întuneric au devenit o adversară misterioasă.
Iar maestrul care ascultă o partidă pe care nu o poate înțelege devine un Gosei care descoperă pe tablă un adversar mai puternic decât el.
Povestea nu doar a supraviețuit.
A călătorit.
Dincolo de legendă
Există ceva neobișnuit de frumos în faptul că tradiția nu a ales să îl păstreze pe Kanren numai prin victoriile sale.
L-a păstrat și printr-o înfrângere.
Un om aflat în vârful artei sale întâlnește ceva ce nu poate controla, clasifica sau înțelege.
În poveste, explicația devine supranaturală.
Dar experiența din spatele ei este mult mai familiară.
Oricât de mult am învăța, poate exista întotdeauna o partidă care ne arată limitele a ceea ce credeam că știm.
Iar uneori, în fața tablei, întâlnirea cu un adversar necunoscut este și o întâlnire cu propria noastră măsură.
Maestrul nu încetează să fie maestru atunci când descoperă că mai există ceva de învățat.
Kanren jucând Go la curtea împăratului Daigo. „Igo-zu” (囲碁図), Reizei Tamechika (1823–1864), secolul al XIX-lea. Tokyo National Museum. Public Domain.
Surse
Konjaku Monogatari-shū, vol. 24 – povestea „Go player Kanren encounters a woman Go player”.
National Diet Library, Japan – Japanese Go: A Board Game of White and Black Stones, Chapter 1: Go in Literary Works.
Seikyūki – consemnarea partidei lui Kanren la curtea împăratului Daigo, 904.
National Diet Library tratează explicit atât statutul istoric al lui Kanren, cât și povestea femeii și posibila influență a tradiției Wang Jixin.
← Povestea precedentă: Wang Jixin și partida din întuneric
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Nobunaga și triplu ko înainte de Honnō-ji →