O partidă fără tablă și fără pietre
Povestire tradițională · China · dinastia Tang
În anul 756, China era cuprinsă de tulburările rebeliunii An Lushan.
Împăratul Xuanzong părăsise capitala și se îndrepta spre Sichuan. Printre cei care îl însoțeau se afla și Wang Jixin, unul dintre cei mai cunoscuți jucători de Go ai vremii.
Drumurile prin munți erau dificile, iar locurile de popas erau ocupate cu prioritate de oamenii cu rang înalt. Într-o seară, Wang Jixin nu a găsit loc într-un han și a ajuns la o locuință izolată din munți.
Acolo trăiau două femei: o bătrână și nora ei.
I-au oferit apă și foc, apoi s-au retras fiecare în camera sa.
Wang Jixin a rămas sub streașina casei.
Noaptea se adâncise când a auzit una dintre femei propunând:
să joace o partidă de Go.
Dar nu exista nicio tablă
Wang Jixin a devenit atent.
În casă nu ardea nicio lampă.
Mai mult, cele două femei se aflau în camere diferite.
Și totuși partida a început.
Nu mutau pietre.
Spuneau cu voce tare coordonatele intersecțiilor.
O mutare.
O pauză lungă.
Apoi răspunsul.
Wang Jixin a ascultat din întuneric și a încercat să păstreze în memorie succesiunea mutărilor.
După numai treizeci și șase de mutări, bătrâna a anunțat că partida era decisă.
Nora a recunoscut înfrângerea. Relatarea din Jiyi Ji păstrează inclusiv coordonatele primelor mutări și numărul de 36 de mutări.
Maestrul devine din nou elev
Dimineața, Wang Jixin a încercat să refacă partida pe o tablă.
Ceea ce auzise în timpul nopții depășea însă ceea ce putea înțelege pe deplin.
În versiunea mai amplă a poveștii, bătrâna și nora îi arată apoi câteva principii de atac, apărare și răspuns.
Bătrâna îi spune că acestea îi vor fi suficiente pentru a nu mai avea rival printre oameni.
Povestea merge chiar mai departe: Wang Jixin ar fi încercat ulterior să reconstruiască poziția pe care o auzise în acea noapte, fără să îi poată pătrunde complet sensul.
În unele variante, când se îndepărtează și privește înapoi, casa și femeile par să aparțină deja unei alte lumi.
Astfel, o întâmplare despre doi jucători necunoscuți devine treptat o poveste despre întâlnirea unui mare maestru cu ceva care îi depășește propria măsură.
Între istorie și poveste
Wang Jixin nu este un personaj imaginar.
A fost un jucător important al perioadei Tang și a ocupat funcția de qidaizhao — jucător de Go aflat în serviciul curții imperiale. Sursele tradiționale îi atribuie și texte despre teoria jocului.
Dar întâlnirea din munți aparține unui alt registru.
O versiune amplă apare în Jiyi Ji, colecție de povestiri extraordinare atribuită lui Xue Yongruo, iar o relatare asemănătoare apare în Tang Guoshi Bu: după stingerea luminii, Wang aude două femei jucând Go prin rostirea coordonatelor și reconstruiește partida în ziua următoare.
Nu avem, așadar, motive să tratăm întâlnirea ca pe un fapt biografic demonstrat.
Dar tocmai felul în care povestea a fost construită spune ceva despre imaginea maestrului în cultura jocului de Go.
Dincolo de legendă
Până acum, Wang Jixin intrase în poveste ca unul dintre cei mai puternici jucători ai vremii sale.
Apoi se oprește în fața unei case necunoscute și ascultă.
Nu vede tabla.
Nu vede pietrele.
Nu îi vede nici măcar pe cei care joacă.
Și descoperă ceva ce nu înțelege.
Poate că aici se află partea cea mai frumoasă a poveștii.
Într-o practică suficient de profundă, experiența nu ne arată doar cât de mult am învățat.
Din când în când ne arată și cât de mult mai există de învățat.
Iar maestrul redevine, pentru o noapte, elev.
Ilustrație inspirată de povestea tradițională despre Wang Jixin și partida de Go auzită într-o noapte, în munți.
Surse
Xue Yongruo – Jiyi Ji (集異記), povestirea despre Wang Jixin.
Tang Guoshi Bu (唐國史補) – relatarea despre partida auzită și reconstruită de Wang Jixin.
Taiping Guangji (太平廣記), vol. 228 – transmiterea ulterioară a povestirii din Jiyi Ji.
← Povestea precedentă: Guan Yu și partida din timpul operației
Înapoi la Legende
Următoarea poveste: Kanren și femeia misterioasă →