Radu Baciu rămâne una dintre figurile esențiale — un om pentru care jocul nu a fost niciodată doar o tehnică, ci un mod de a trăi, de a învăța și de a-i învăța pe alții. Generații întregi de jucători îi datorează nu doar primele lecții, ci însăși descoperirea unei lumi. A fost numit adesea tatăl spiritual al Go-ului românesc, pentru că a reușit să dea formă unei comunități acolo unde înainte exista doar entuziasm izolat.
Pentru cei care i-au fost aproape, Radu Baciu a fost mai mult decât un profesor: un om generos, risipitor în sensul frumos al cuvântului, dăruind tot ce știa; un mentor a cărui prezență devenea parte din joc; un prieten care transforma fiecare partidă într-o întâlnire adevărată.
Mărturiile comunității, adunate în paginile ProGo, sunt un portret colectiv al unui om care a schimbat ireversibil cursul Go-ului românesc:
“Pentru mine el era Baciu’ Go-ului românesc…”
“Un om deosebit, un luptător și un bun prieten și-a încheiat astăzi cea mai importantă partidă.”
“În fiecare partidă jucată de noi va exista tot timpul și o părticică din Radu.”
“Ne-a învățat pe tabla și în afara ei. Mulțumim, Radu.”
“Radu a fost tatăl spiritual al multora dintre noi. Ne-a primit în casa lui, ne-a făcut loc în lumea lui, ne-a dat timp, răbdare și lumină.”
În acest șir de mărturii se înscrie firesc și revenirea mea, după aproape cincisprezece ani de doliu tăcut. ACS Go Dojo, proiectele pedagogice, toată arhitectura scrierilor mele despre istoria, cultura și psihologia jocului — toate acestea sunt, în mod asumat și conștient, un omagiu. O formă de a continua ceea ce el a început, de a duce mai departe spiritul care m-a format și m-a însoțit în anii decisivi ai vieții mele.
Deși nu mai este printre noi, Go-ul lui trăiește și va trăi. Am să am grijă de asta.
Cu recunoștință și respect,
Radu Botezat-Antonescu