În tradiția artelor marțiale japoneze, zanshin nu este o tehnică, ci o stare. Înseamnă „mintea care rămâne”, atenția care nu se închide după acțiune, disponibilitatea interioară care continuă chiar și după terminarea mișcării. Este starea de vigilență calmă, de prezență fluidă, de deschidere completă către ceea ce poate urma. Zanshin este semnul maturității în Judo, Karate, Aikido sau Kendo. Iar în Go, el apare la fel de natural, dacă este înțeles.
Pe goban, zanshin începe cu felul în care privești tabla. O privire tensionată, îngustă, defensivă nu poate vedea întregul. Privirea care rămâne — calmă, largă, flexibilă — este privirea care permite recunoașterea poziției reale. Jucătorul care păstrează zanshin nu se agață de plan, nu se închide în propria intenție, nu intră în panică. Este prezent, dar nu contractat. Atenția lui nu se fixează, ci circulă.
Zanshin apare și în modul în care finalizezi o secvență. Începătorul mută și apoi „închide” mental poziția, relaxându-și atenția. Jucătorul matur mută și rămâne deschis: observă ce s-a schimbat, ce s-a deschis, ce s-a închis, cum a modificat mutarea fluxul partidei. Acest „a rămâne cu poziția” este semnul unei minți deja formate.
În Go, lipsa zanshin-ului se vede imediat: mutări care ignoră direcția, atacuri forțate, apărare în panică, pierderea ritmului. Toate acestea sunt consecințe ale unei atenții care se frânge, care nu rămâne. Jocul devine fie impulsiv, fie rigid. Cu zanshin, jocul devine clar, flexibil, continuu.
În artele marțiale, zanshin înseamnă și conștientizarea contextului, nu doar a tehnicii. Practicantul nu vede doar adversarul, ci și spațiul, distanța, respirația, momentul. În Go, jucătorul cu zanshin nu vede doar secvența locală, ci și influențele globale, direcția de joc și echilibrul general. Nu se rupe în bucăți; integrează.
În Aikido, zanshin este starea în care, după o tehnică, corpul rămâne stabil și mintea rămâne deschisă. Nu există triumf sau relaxare excesivă; există doar continuitate. În Go, după un atac câștigat sau după o captură reușită, jucătorul cu zanshin nu se lasă prins de satisfacție. Rămâne prezent și pregătit pentru ce urmează. Această continuitate mentală este ceea ce face diferența între un jucător bun și unul cu adevărat matur.
Zanshin înseamnă și acceptarea incertitudinii. În Go, nicio mutare nu este garantată, nicio strategie nu este perfectă. Jucătorul cu zanshin nu caută certitudinea absolută, ci claritatea relativă. El se mișcă în ambiguitate cu o atitudine liniștită, fără grabă, fără frică. Este disponibil să se adapteze.
Această stare este profund legată de responsabilitatea deciziei. Zanshin nu este pasiv. Nu este lipsă de acțiune. Este acțiune conștientă, urmată de prezență conștientă. Jucătorul cu zanshin nu fuge din poziție, nu încearcă să rezolve totul într-o singură mutare, nu tratează tabla ca pe o listă de probleme. Fiecare mutare este o expresie a unui proces interior continuu.
În final, zanshin pe goban este expresia maturității psihologice: disponibilitate, claritate, continuitate, absența rigidității. Este modul în care mintea rămâne în joc chiar și după ce piatra a fost așezată. Este modul în care atenția devine neîntreruptă, în care jucătorul se apropie de esența jocului: o explorare calmă, profundă, deschisă.
Zanshin nu este despre a controla jocul, ci despre a rămâne prezent în el.
— ACS Go Dojo
Master the Mind. Play Go.