În multe activități, respirația este ignorată. Este văzută ca un detaliu fiziologic, lipsit de relevanță pentru procesul cognitiv. În Go, însă, respirația devine un element natural al modului de a fi în joc. Nu pentru că ar exista vreo tradiție formală legată de ea, ci pentru că ritmul interior al jucătorului influențează decisiv calitatea deciziilor. Prezența în Go începe, neașteptat, cu o respirație mai așezată.
Go-ul are un ritm propriu: tăcut, egal, negrăbit. Acest ritm se transmite spontan în corp. Un jucător tensionat respiră superficial, apărând, atacând sau calculând cu o minte fragmentată. Un jucător prezent respiră calm și permite minții să integreze poziția. Respirația nu îmbunătățește tehnica în sens direct, dar creează condițiile pentru o percepție clară.
Prezența în Go este capacitatea de a fi complet într-o singură mutare. Nu în viitorul partidei, nu în regretul mutărilor trecute, nu în anxietatea ritmului adversarului. Această prezență nu se impune prin voință; este un efect al clarității mentale și al ritmului corporal. Respirația ajută jucătorul să rămână ancorat în moment, fără a se lăsa prins în scenarii parazitare.
Există un moment foarte specific în joc în care respirația devine vizibilă: chiar înainte de a pune piatra. Mulți jucători experimentați inspiră ușor, privesc tabla cu atenție calmă și abia apoi lasă piatra să atingă lemnul. Nu este un ritual, ci un reflex interior. Este modul în care mintea se aliniaza deciziei. Mutarea devine o expresie a unui proces integrat, nu un impuls.
Prezența în joc înseamnă și eliminarea zgomotului intern. Gândurile parazite, tensiunile inutile, interpretările defensive, auto-critica excesivă — toate acestea fragmentează atenția. Respirația liniștită le reduce. Nu le anulează complet, dar le diminuează suficient încât analiza să rămână coerentă. Jucătorul simte că se poate mișca în poziție cu mai multă libertate.
Un aspect subtil este faptul că Go-ul nu cere imobilitate, ci stabilitate. Corpul nu trebuie să fie rigid; trebuie să fie așezat. O respirație calmă creează această stabilitate. În condiții de presiune, stabilitatea corporală protejează claritatea mentală. În partidele strânse, diferența dintre o decizie bună și una impulsivă se poate reduce la calitatea respirației.
Prezența în Go nu are legătură cu idei mistice sau cu practici religioase. Este pur și simplu modul în care corpul și mintea funcționează mai bine atunci când sunt sincronizate. Respirația este puntea naturală dintre cele două. Când respirația este calmă, mintea are spațiu. Când mintea are spațiu, jocul devine mai clar.
Prezența înseamnă și capacitatea de a rămâne în joc chiar și atunci când lucrurile nu merg bine. De multe ori, jucătorii pierd nu pentru că poziția este slabă, ci pentru că atenția le este destabilizată de propriile reacții. Respirația restabilește continuitatea. Este un mod concret, simplu și eficient de a regăsi echilibrul.
În final, prezența și respirația nu sunt tehnici externe adăugate jocului, ci forme de funcționare naturală. Go-ul, prin ritmul său, prin tăcerea lui, prin structura lui vizuală, invită jucătorul să respire mai așezat și să fie mai prezent. Fără efort, fără reguli suplimentare, fără formalizări.
Respiri, privești, înțelegi, decizi.
Acesta este ritmul real al jocului.
— ACS Go Dojo
Master the Mind. Play Go.