Go-ul românesc s-a construit în timp, prin profesori, jucători, cluburi și inițiative locale care au păstrat vie această Cale.
Aici reunim resursele, proiectele și comunitățile din România — locuri în care Go-ul este practicat, predat și împărtășit cu pasiune.
Go se învață împreună.
Cluburi și Comunități din România
- Federația Română de Go – structura oficială a Go-ului în România; coordonează competițiile naționale și formarea jucătorilor.
- Desprego.ro – site dedicat promovării acestui superb sport al minții și schimbului de informații în interiorul comunității de GO române cu privire la organizare, învățarea și practicarea jocului de GO.
- Clubul Go Goblins – Un loc minunat dedicat unui joc minunat!
- Asociația Dorna Go – “Asociația Dorna Go – Unde Go-ul modelează caractere”
- Brăila Go – Asociaţia Judeţeană de Go Brăila
- Sakata Cluj – Joci GO in Cluj!
Istoria Go-ului în România
Go-ul a pătruns în România în a doua jumătate a secolului XX, prin oameni care au descoperit în acest joc mai mult decât o competiție: o disciplină a minții și un limbaj universal al clarității. Primele cercuri de Go au apărut în anii ’70–’80, în special în mediile tehnice și universitare, unde jocul era transmis din mână în mână, prin reviste, manuale traduse neoficial și partide rejucate după cărți aduse din Germania, Polonia sau Japonia.
Un moment fondator al Go-ului românesc s-a petrecut la Timișoara, unde un grup restrâns de pasionați, animați de Walter Schmidt, a pus bazele primului nucleu coerent de studiu. Articolele de epocă descriu atmosfera acelor ani: întâlniri improvizate în podurile caselor, bibliorafturi pline de partide copiate la mână și o comunitate mică, dar extraordinar de dedicată. În 1985, presa timișoreană documenta deja o „mică școală” de Go care funcționa prin entuziasm pur, într-o perioadă în care accesul la materiale era minim, iar jocul era aproape necunoscut publicului larg.
După 1990, odată cu deschiderea culturală și academică, Go-ul românesc a intrat într-un proces rapid de consolidare. Au apărut cluburi în București, Cluj, Iași, Timișoara și alte orașe mari. Profesorii și jucătorii pasionați au tradus materiale, au organizat primele competiții locale și au introdus jocul în mediile universitare. România s-a conectat treptat la scena europeană, participând la turnee internaționale și la inițiativele comunității EGF.
În acești ani s-au conturat primele generații de jucători performanți, dar și tradiția românească a voluntariatului: cluburi conduse de profesori și ingineri, grupe de studiu pentru copii, cercuri universitare și inițiative culturale individuale care au menținut Go-ul viu peste tot în țară.
Astăzi, Go-ul românesc rămâne o comunitate diversă și deschisă, construită pe continuitatea acestor eforturi. Cluburile locale, proiectele educaționale, competițiile naționale și inițiativele moderne — inclusiv cele din zona psihologiei, educației și wellness-ului mental — arată că jocul continuă să-și găsească sensul în viețile oamenilor care îl practică.
Go-ul românesc este, înainte de toate, o poveste despre oameni și despre felul în care o piatră așezată cu atenție poate crea o cultură întreagă.