Honinbo Shusaku (1829–1862) este considerat de mulți drept „Sfântul Go-ului”, nu pentru că ar fi fost invincibil în sens absolut, ci pentru că a reușit să cristalizeze o formă de claritate și echilibru care a modelat întreaga tradiție japoneză. Într-o epocă în care stilurile erau în plină maturizare și în care școlile clasice își afirmau identitățile strategice, Shusaku a adus o simplitate calmă și o maturitate conceptuală care au redefinit modul de a înțelege poziția.
Revoluția lui nu a fost una zgomotoasă. Nu a schimbat regulile, nu a introdus forme stranii și nu a forțat jocul în direcții extreme. Din contră, forța lui provenea din capacitatea de a juca mutările „care nu pot fi criticate” — acele mutări care respectă simultan siguranța, direcția și proporția. Shusaku a fost maestrul echilibrului: a știut să nu exagereze, să nu se grăbească, să nu forțeze și să nu slăbească structura. Această formă de echilibru a devenit, pentru generații întregi, un ideal pedagogic.
Unul dintre cele mai cunoscute elemente ale stilului său este „deschiderea lui Shusaku” (Shusaku fuseki), o structură clasică de mutări care, timp de aproape un secol, a fost considerată modelul ideal de echilibru în fuseki. Alegerea celor două colțuri, prioritizarea influenței, relația dintre extindere și protecție — toate acestea exprimau o înțelegere profundă a direcției naturale a poziției. Deschiderea nu era spectaculoasă, dar era stabilă, flexibilă și greu de contestat. Era expresia clară a felului în care Shusaku vedea jocul.
Un alt element definitoriu al stilului său a fost „mâna tăcută” (shizukana te). Această expresie desemnează mutările care nu par agresive, dar care modelează decisiv structura. Ele nu sunt mutări reactive sau ostentative, ci intervenții moderate care pun poziția pe direcția corectă. Forța lor vine din faptul că nu deschid slăbiciuni și nu necesită justificări ulterioare. Ele sunt mutări care nu cer scuze. Capacitatea de a juca astfel de mutări arată o înțelegere specială a echilibrului intern al poziției.
Revoluția lui Shusaku constă și în modul în care a integrat lupta în arhitectura globală. Deși era capabil de secvențe tactice precise, nu căuta confruntarea dacă nu era necesară. Atunci când lupta apărea, o trata ca pe o parte organică a partidei, nu ca pe un scop în sine. Nu exagera atacurile și nu forța situații care nu cereau intensitate. În acest sens, Shusaku este opusul jucătorului agresiv: el reprezintă modelul jucătorului așezat, pentru care totul are un loc și un ritm.
Stilul său a influențat profund pedagogia japoneză și a devenit, timp de generații, un punct de referință. Pentru jucătorii începători și intermediari, studiul partidelor lui Shusaku a fost considerat esențial, tocmai pentru că mutările lui sunt clare și instructive. Ele arată ce înseamnă să menții echilibrul între influență și teritoriu, între siguranță și inițiativă, între local și global.
Figura lui Shusaku a capătat și o aură simbolică, nu doar tehnică. A fost un jucător care a murit tânăr, în perioada epidemiei de holeră, lăsând în urmă un corpus de partide aproape impecabile. Această viață scurtă, combinată cu excelența jocului său, a creat o imagine de puritate și de claritate care a rezonat profund cu sensibilitatea japoneză. În literatura Go-ului, Shusaku este adesea prezentat nu doar ca un maestru, ci ca un standard moral și estetic.
Revoluția lui Shusaku nu constă într-o schimbare de paradigmă tehnică, ci într-o maturizare a jocului. El a arătat că forța strategică nu provine din mutări spectaculoase, ci din claritate, proporție și echilibru. A demonstrat că jocul poate fi puternic fără a fi violent, că poate fi profund fără a fi complicat și că poate fi frumos fără a fi rigid. Această lecție rămâne și astăzi una dintre cele mai importante contribuții la cultura globală a Go-ului.
În epoca post-IA, mulți jucători revin la partidele lui Shusaku pentru a înțelege fundamentele, chiar dacă stilul modern diferă. Echilibrul, proporția și claritatea pe care el le-a întruchipat continuă să fie un punct de plecare necesar pentru orice jucător care dorește să înțeleagă esența jocului înainte de a explora complexitățile contemporane. Shusaku rămâne o busolă culturală: nu un model de imitat în absolut, ci un reper al maturității strategice.
— ACS Go Dojo
Master the Mind. Play Go.