Ce se întâmplă în creier atunci când joci Go?

Go-ul a fost privit mereu ca un joc al minții, dar abia în ultimii ani neuroștiința a început să arate cu claritate ce se întâmplă, de fapt, în creierul unui jucător. Dincolo de metafore și tradiție, există un lucru simplu și profund: jocul pune în mișcare rețele complexe care se activează și se calmează într-un ritm unic, modelând felul în care gândim, simțim și ne reglăm interior. În fața unei table liniștite, creierul alternează între concentrare, explorare, memorie, intuiție și prezență, iar aceste oscilații nu rămân fără urme. Devine, treptat, un mod de funcționare mai elastic, mai organizat, mai matur.

Atunci când privești o poziție, creierul intră într-o stare de atenție orientată, asemănătoare cu cea din rezolvarea problemelor logice sau matematice. Se activează rețeaua TPN — Task Positive Network — responsabilă de focus, planificare, coordonare și analiză. Ea procesează ceea ce vezi: formele deschise, presiunile locale, direcțiile globale. Dar Go-ul are o trăsătură particulară: nu rămâi mult timp în același loc. Privirea se mișcă între zone, atenția se reorganizează, iar creierul alternează constant între detaliu și ansamblu. Astfel se naște un tip de atenție flexibilă — un balans rar, în care nu te pierzi în microscopie, dar nici nu te risipești în vag. Practicat suficient, acest ritm devine un antrenament cognitiv: capacitatea de a reveni la sarcină fără rigiditate și de a muta atenția fără să pierzi claritatea.

Există însă momente în care mintea fuge spre interior: te gândești la o greșeală, anticipezi ce ar putea face adversarul, îți reamintești o partidă trecută sau simți impulsul emoțional al unei mutări ratate. Aceasta este activarea DMN — Default Mode Network — rețeaua responsabilă de introspecție, imaginație, scenarii și auto-referențialitate. În majoritatea activităților, TPN și DMN se exclud: fie ești concentrat, fie rătăcești mental. În Go, cele două nu se luptă. Învață să alterneze natural. Uneori analizezi mecanic, alteori simți forma, alteori intuiția te cheamă spre interior pentru a-ți reevalua direcția. Această trecere fluidă între două moduri de funcționare cere maturitate mentală și, prin joc, se cultivă fără efort.

O altă piesă importantă este rețeaua salienței — Salience Network — sistemul intern de prioritizare. Ea decide ce e important și ce poate fi ignorat. În fața gobanului, mii de detalii sunt prezente simultan, dar creierul nu le poate procesa pe toate. Rețeaua salienței face selecția rapidă: identifică punctul critic, zona instabilă, direcția necesară, momentul de schimbare. Studiile arată că această rețea funcționează mai eficient la jucătorii experimentați: ei „simt” prioritatea fără să o calculeze. Nu este magie, ci recunoaștere rapidă a tiparelor — o rafinare neuronală formată prin expunere repetată la mii de situații.

Intuiția, în acest sens, nu este opusul gândirii, ci rezultatul expertizei. Creierul unui jucător bun nu pornește de la zero: el caută modele familiare, forme care au supraviețuit în alte partide, structuri care duc spre viață sau moarte, distribuții teritoriale eficiente. Când expertul vede o poziție, o porțiune din decizie vine automat — nu pentru că sare peste analiză, ci pentru că analiza este deja sedimentată în memorie implicită. Este o cunoaștere care se mișcă prin corp și creier în același timp, într-o fracțiune de secundă.

Un alt aspect subtil este impactul Go-ului asupra sistemului nervos autonom. Deși jocul poate fi intens, nu este haotic. Gridul este stabil, liniar, predictibil în limitele lui. Această stabilitate acționează ca un semnal de siguranță pentru creierul primar. Tăcerea, ritmul lent, repetitivitatea gestului, lipsa stimulilor agresivi activează sistemul parasimpatic: respirația se adâncește, tensiunea scade, corpul intră într-o stare de calm funcțional. De aceea, Go-ul are capacitatea paradoxală de a liniști chiar și în momente de presiune strategică: oferă un contenitor emoțional în interiorul tensiunii.

În timp, prin expunere repetată, jocul creează modificări reale în circuitele neuronale. Atenția devine mai stabilă, memoria vizual-spațială se extinde, flexibilitatea cognitivă crește, reactivitatea scade, iar alternanța dintre analiză și intuiție se reglează mai fin. Plasticitatea neurală lucrează discret, dar constant: fiecare partidă adaugă un strat la modul în care percepi, procesezi și reacționezi.

Astfel, ceea ce se întâmplă în creier atunci când joci Go nu este o simplă activare cognitivă, ci o armonizare între focus și relaxare, între rațiune și intuiție, între introspecție și prezență. Este un dans între rețelele creierului și o coregrafie pe care, treptat, începi să o porți cu tine în viața de zi cu zi. Devii mai atent fără rigiditate, mai calm fără pasivitate, mai prezent fără încordare. Go-ul nu modifică doar felul în care gândești. Modifică felul în care respiri. Și, în timp, felul în care trăiești.

ACS Go Dojo

Master the Mind. Play Go.